Conceptul de „tehnologie interactiva” a apărut prin anii ’90, concept care nu a știut să rămână în cărți fiind present atât în muzee, galerii, teatre, etc. Cu cât mai nouă tehnologia cu atât distanța dintre ea și artă se micșorează. Arta vizuală așa cum era ea gândită până în present se redescoperă prin numerele computerului, iar extinderea acestei forme de a concepe un sunet, o imagine, imagine care ulterior se va numi digitală, atacă aproape orice domeniu care implică interacțiune umană. Dacă se gândește că tehnologia, nu doar accesibilizează interacțiunea dintre oameni, ba declanțează și apariția unor noi forme de interacține interumană atunci migrarea ei către domeniul artei pare firească. Cum tehnica computerizată este ciocanul noului inginer universal mai nou ea a devenit și pensula noului artist, la fel de universal. Accentuez universal deoarece cam tot ce se întâmplă la acest nivel are grija să se universalizeze.
Marea problemă care apare odată cu ideea de artă printr-o tehnologie interactivă este cea legată de eventuala estetică care urmează să apară pentru ea. Inexistența ei nefiind una întâmplătoare din moment ce aici este dificil a se vorbi despre autor și, sau, despre identitatea actului creativ. De exemplu „compozitorul” muzicii computerizată nu mai este gândit în sens clasic, aportul său ca și compozitor vine prin arajarea unor algoritmi ai computerului care generează o succesiune de sunete, el fiind aici doar un bun maestru butonar. El efectiv nu creează muzica ci doar folosește cu dibacie un „mega-instrument” dotat cu o inteligență și o sensibilitate estetică proprie, seturile de instrumente care dau naștere muzicii, vioara de exemplu, sunt deja incorporate în acest „mega-instrument”. O astfel de abordare lasă artistul despuiat de însăși funcția, necesitatea și sensul său. Interacțiunea dintre oameni pare că-și schimbă direcția, dacă în sens clasic prin artă artistul comunica ceva spectatorului acum spectatorul comunică ceva altui spectator prin rearanjarea unor algoritmi. Acest prim-spectator este lipsit totuși de posibilitatea de a se auto-suprinde în actul creativ ca și inițiator, descoperitor de ceva nou, aportul său restricționându-se doar la rolul de ordonator. Asta face ca așteptările din domeniul artei să fie îndreptate către o și mai acută dematerializare a sa compensând cu virtualizarea. Tehnologia interactivă este astfel o imensă posibilitate care-și pune la dispoziție atât intuiția, sensibilitatea și creativitatea estetică, omul doar alegând configurația dorită. Adevărată inteligență artificială.
Marea problemă care apare odată cu ideea de artă printr-o tehnologie interactivă este cea legată de eventuala estetică care urmează să apară pentru ea. Inexistența ei nefiind una întâmplătoare din moment ce aici este dificil a se vorbi despre autor și, sau, despre identitatea actului creativ. De exemplu „compozitorul” muzicii computerizată nu mai este gândit în sens clasic, aportul său ca și compozitor vine prin arajarea unor algoritmi ai computerului care generează o succesiune de sunete, el fiind aici doar un bun maestru butonar. El efectiv nu creează muzica ci doar folosește cu dibacie un „mega-instrument” dotat cu o inteligență și o sensibilitate estetică proprie, seturile de instrumente care dau naștere muzicii, vioara de exemplu, sunt deja incorporate în acest „mega-instrument”. O astfel de abordare lasă artistul despuiat de însăși funcția, necesitatea și sensul său. Interacțiunea dintre oameni pare că-și schimbă direcția, dacă în sens clasic prin artă artistul comunica ceva spectatorului acum spectatorul comunică ceva altui spectator prin rearanjarea unor algoritmi. Acest prim-spectator este lipsit totuși de posibilitatea de a se auto-suprinde în actul creativ ca și inițiator, descoperitor de ceva nou, aportul său restricționându-se doar la rolul de ordonator. Asta face ca așteptările din domeniul artei să fie îndreptate către o și mai acută dematerializare a sa compensând cu virtualizarea. Tehnologia interactivă este astfel o imensă posibilitate care-și pune la dispoziție atât intuiția, sensibilitatea și creativitatea estetică, omul doar alegând configurația dorită. Adevărată inteligență artificială.
